Slava Domnului (33)
Autor: Maria Nechita  |  Album: Ploaia târzie.  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Maria18 in 07/06/2026
    12345678910 0/10 X
1 / 1

                                                            Slava Domnului (33)

   Glorioasa Slavă a Domnului Isus Hristos, în Noul Legământ.

   Hristos în voi zice Pavel, nădejdea Slavei! Și asta-i minunat. Cine sau care era Slava Domnului în Vechiul Legământ? Era tot Dumnezeu Isus Hristos, numai că ei nu-L cunoșteau ca Isus, ci era manifestat ca, Cuvântul. Și noi, Îl cunoaștem și sub numele „Cuvântul”, numai că nouă Dumnezeu ni s-a revelat într-o altă formă de existență, în Trup. Cuvântul S-a făcut Trup. A primit numele Isus și a venit cu un mandat nou, special, unic, deosebit de toate veacurile, pentru a-L manifesta pe Tatăl, în toți cei ce se vor naște din AND-l Lui, prin Sângele Mielului. A venit să împace omul cu Creatorul lui, deschizând drum liber Împărăției Lui pe pământ. A venit să aducă pe pământ Dragostea Lui  pentru omul creat, ca relația dragostei Lui pentru om să ia din nou Viață, în Hristos Isus, iar omul să ajungă să-L cunoască pe El în intimitate, ca identitate, ca Salvator, ca Domn, începând să experimenteze veșnicia cu Dumnezeu încă de acum și aici, în Hristos, Calea, pentru călătoria aceasta sigură și precisă. Isus zice: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Avem siguranța că suntem fii ai Săi, purtând în noi Neprihănirea Lui, Sfințirea Lui și realitatea că Împărăția Lui este în noi, suntem Templul Duhului Sfânt, El în noi și noi în El. Suntem „una” cu Hristos în duh. Aceste sunt înălțimile noastre, de aceea nu căutăm înălțimile pămîntului, nu ne pasionează. Dacă suntem așezați pe ele, trăim în ele, dar nu suntem din ele, ci ne bucurăm de o viață prosperă chiar în trupurile și familiile noastre, dar nu uităm: noi suntem cetățeni, nu a lumii acesteia, ci, cetățeni ai cerului. Umblăm călăuziți de Duhul și nu de fire. Omorâm mădularele noastre care știau să umble doar fire, iar mădularele Trupului lui Isus Hristos, învață să se manifeste în viața noastră, ca fii ai Tatălui, în toate domeniile vieții. Aici se manifestă Slava Domnului în noi, fiind fii ai Lui, născuți și nu creați. De aceea Slava lui Hristos nu ne părăsește niciodată. De ce? Ne-am născut în Slavă, Isus Hristos este Slava noastră. Asta-i Slava în Noul Legământ.

   Slava Domnului în Vechiul Legământ.

   1 Samuel 4:21-22. „I-a pus copilului numele I-Cabod (Nu mai e slavă), zicând: „S-a dus slava din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu și din pricina socrului și a bărbatului ei. 22. Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.” ----- Slava Domnului era în Chivotul lui Dumnezeu și când chivotul a fost luat de la Israel, de către filisteni, nu mai era Slava Domnului cu ei. Durerea a fost foarte  mare pentru chivot și moartea fiilor lui Eli. Când preotul Eli a auzit vestea morții fiilor lui și luarea Chivotului, a căzut mort, iar nora lui care era în momentul naștrii unui fiu, nu a interesat-o copilul, ci a zis: „s-a dus Slava din Israel, căci chivotul Domnului a fost luat.” Nu era ușor, deși Slava nu locuia în ei, cum locuiește în noi, ci venea și se retrăgea de peste oameni, după cum Dumnezeu vroia să aducă pe pământ mesage pentru oameni. David se ruga: „nu lua de la mine Duhul Tău bun. .”. Slava Domnului, Duhul Domnului, Domnul Isus Hristos nu locuia în „om”, ci cobora peste el cu mesage de la Tatăl. Ce favorizați suntem noi și vrem să fim totdeauna conștienți, cine suntem și ce avem în Hristos, ca să nu-L dezamăjim, ci să-I facem plăcere, trăind și umblând în Duhul, pentru o viață de biruință aici și o veșnicie.” Amin! (va urma)

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 41
Opțiuni